POSTPOZÍȚIE, postpoziții, s. f. Postpunere; situație a cuvintelor, a particulelor postpuse. [Var.: postpozițiúne s. f.] – Din fr. postposition.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POSTPOZÍȚIE s.f. Postpunere; stare a cuvântului, a particulelor postpuse. [Gen. -iei, var. postpozițiune s.f. / cf. fr. postposition].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POSTPOZÍȚIE s. f. postpunere. (< fr. postposition)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Postpoziție ≠ antepoziție, prepoziție
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
postpozíție s. f. (sil. mf. post-) → poziție
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POSTPOZÍȚIE ~i f. lingv. (în opoziție cu prepoziție) Poziție a unui element de limbă după un alt cuvânt sau la sfârșitul cuvântului din componența căruia face parte. [G.-D. postpoziției] /<fr. postposition
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink