POSTÚM, -Ă, postumi, -e, adj. 1. (Despre opere literare, științifice etc.) Publicat după moartea autorului. ♦ (Substantivat, f.) Postumele lui Eminescu. 2. (Despre aprecieri, distincții etc.) Care se acordă, se atribuie sau se recunoaște cuiva după moarte. 3. (Jur.; despre copii) Născut după moartea tatălui. – Din fr. posthume, lat. posthumus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POSTÚM, -Ă adj. 1. Descoperit, dat publicității după moartea autorului. 2. Întâmplat după moartea cuiva. 3. (Despre un copil) Născut după moartea tatălui. [< lat. postumus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POSTÚM, -Ă adj. 1. (și s. f.) descoperit, publicat după moartea autorului. ◊ (p. ext.) întâmplat după moartea cuiva. 2. (despre copii) născut după moartea tatălui. (< fr. posthume, lat. posthumus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Postum ≠ antum
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
postúm adj. m., pl. postúmi; f. sg. postúmă, pl. postúme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POSTÚM ~ă (~i, ~e) 1) (despre opere literare, științifice etc.) Care a fost publicat după moartea autorului; publicat după moartea autorului. 2) (despre distincții) Care se conferă după moarte; acordat după moarte. 3) jur. (despre copii) Care a apărut pe lume după moartea tatei; născut după moartea tatei. /<fr. posthume, lat. postumus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink