POSĂCEÁLĂ, posăceli, s. f. (Rar) Faptul de a fi posac; lipsă de veselie, proastă dispoziție. – Posac + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POSĂCEÁLĂ s. v. încruntare, întristare, întunecare, mâhnire, morocăneală, posăcie, posomoreală, tristețe, ursu-zenie, ursuzlâc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
posăceálă s. f., g.-d. art. posăcélii; pl. posăcéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink