POTECEÁ, potecele, s. f. (Pop.) Potecuță. – Potecă + suf. -ea.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POTECEÁ s. v. cărăruie, cărărușă, potecuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
poteceá s. f., art. poteceáua, g.-d. art. potecélei; pl. potecéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink