POTÉCĂ, poteci, s. f. Drum foarte îngust la țară, la munte, în pădure etc., pe care se poate merge numai pe jos; cărare; p. gener. drum, cale. ◊ Expr. Pe toate potecile = peste tot, în orice loc, pretutindeni. A ști toate potecile = a cunoaște secretele cuiva. A veni (sau a umbla) pe drum, nu pe potecă = a fi sincer, a vorbi deschis. [Var.: (reg.) potícă s. f.] – Din bg. păteka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POTÉCĂ s. cărare, (pop.) pârtie, (reg.) potea. (O ~ prin vie.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
POTÉCĂ s. v. cale, drum, pas, strâmtoare, trecătoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
potécă (potéci), s. f. – Cărare, drum îngust. – Var. Mold. potică, Banat poteacă. Bg. pătek (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 281; Pascu, Arch. Rom., IX, 303), din sl. tešti „a alerga”, cf. slov. potek „curs, mișcare”. – Der. potecuță, s. f. (diminutiv al lui potecă); potecaș, s. m. (grănicer, corp organizat în Munt. în 1834).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
potécă s. f., g.-d. art. potécii; pl. potéci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POTÉCĂ ~ci f. Drum îngustat pe care se merge pe jos; cărare. ◊ Pe toate ~cile pretutindeni. A ști toate ~cile a) a cunoaște bine locul; b) a ști bine și amănunțit ceva. A-i ști cuiva ~cile a ști secretele cuiva. A veni (sau a umbla) pe drum, nu pe ~ci a vorbi direct, fără aluzii. /<bulg. păteka
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink