potór, potóri, s.m. (înv. și reg.) 1. monedă de aramă de valoare de până la 10 bani, care a circulat în Transilvania. 2. fiecare dintre bucățile mici de piele adăugate ca podoabe pe sumane. 3. aluniță de piele.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
potór (-ri), s. m. – Monedă veche de cupru. Sl. polŭvŭtora „unu și jumătate” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 282; Tiktin), cf. pol. poltorak, slov. poltora. – Der. potoroancă, s. f. (Trans., monedă divizionară de cupru); potronic, s. m. (monedă de argint de 6 aspri; monedă de cupru, a douăsprezecea parte dintr-un leu), probabil dintr-un sl. poltoronikŭ (Tiktin); potură, s. f. (Olt., monedă de cupru; Olt., oală). Cf. polturac.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink