POTPURÍU, potpuriuri, s. n. Suită muzicală formată din fragmente cu caracter asemănător din opere, operete etc. sau din mai multe melodii ori cântece, grupate fără o legătură strânsă între ele. ♦ Fig. Amestecătură, vălmășag. [Var.: potpurí s. n.] – Din fr. pot-pourri.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POTPURÍU s.n. Bucată muzicală compusă din fragmente din diferite arii celebre, cunoscute. ♦ (Rar; fig.) Amestecătură, confuzie. [Scris și pot-pourri, var. potpuri s.n. / cf. fr. potpourri].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
POTPURÍU s. n. 1. aranjament muzical din fragmente extrase din opere, operete sau din melodii cunoscute, fără o strânsă legătură între ele. 2. (fig.) amestec de lucruri diverse; amalgam. (< fr. pot-pourri)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
POTPURÍU s. (MUZ.) (înv.) tutti-frutti (pl.). (Un ~ din operete.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
potpuríu s. n., art. potpuríul; pl. potpuríuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POTPURÍU ~ri n. 1) Piesă de muzică, mai ales instrumentală, constând din fragmente de arii, cântece și melodii cunoscute. 2) Amestec de lucruri eterogene. /<fr. pot-pourri
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink