POTRICÁLĂ, potricale, s. f. (Înv. și reg.) Unealtă de oțel cu vârful ascuțit cu care se fac găuri la curele, la opinci, în urechile oilor etc.; preducea. ♦ Gaură făcută cu această unealtă. – Din rus. protykalo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POTRICÁLĂ s. 1. (TEHN.) preducea, (reg.) patron. (Cu ~ se fac găuri la urechile oilor.) 2. preducea, (reg.) pușcătură. (Semnul numit ~ făcut cu preduceaua la urechile oilor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
potricálă2, potricále, s.f. (reg.) fotografie.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
potricálă (-ắli), s. f. – Priboi, sulă. Sl. protykati „a găuri” (Cihac, II, 282; Tiktin), cf. slov. pretikalo, rus. protykalo. – Der. potricăli, vb. (a găuri).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
potricálă s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. potricálei; pl. potricále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POTRICÁLĂ ~e f. pop. 1) Instrument de metal, ascuțit la vârf, folosit pentru a face găuri la curele sau în urechile vitelor (drept semn). 2) Gaură făcută cu un astfel de instrument. /<rus. protykalo
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink