Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: potricăli (verb tranzitiv) , potricălit (adjectiv)   
POTRICĂLÍT, -Ă, potricăliți, -te, adj. (Înv. și reg.) Găurit (cu potricala), perforat. – V. potricăli.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POTRICĂLÍT adj. v. găurit, perforat, scobit, sfredelit, străpuns.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
POTRICĂLÍ, potricălesc, vb. IV. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A face găuri (cu potricala); a perfora. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) prăpădi, a (se) distruge. – Din potricală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A POTRICĂLÍ ~ésc tranz. pop. 1) (curele sau urechile vitelor) A găuri cu potricala. 2) A face să se potricălească. /Din potricală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE POTRICĂLÍ pers. 3 se ~éște intranz. pop. (mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte) A se găuri prin uzare. /Din potricală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POTRICĂLÍ vb. a preduci. (A ~ urechea oilor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
POTRICĂLÍ vb. v. găuri, perfora, scobi, sfredeli, străpunge.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
potricălí vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potricălésc, imperf. 3 sg. potricăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. potricăleáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)