POTRIVNICÍE, potrivnicii, s. f. Împrejurare nefavorabilă; obstacol, piedică, dificultate (în calea realizării a ceva). [Var.: (înv.) protivnicíe s. f.] – Potrivnic + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POTRIVNICÍE s. v. adversitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
POTRIVNICÍE s. v. constrângere, dificultate, forță, greutate, impas, impediment, inconvenient, împotrivire, neajuns, nevoie, obstacol, opoziție, opreliște, opunere, piedică, rezistență, silă, silnicie, stavilă, violență.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
potrivnicíe s. f. (sil. -triv-), art. potrivnicía, g.-d. art. potrivnicíei; pl. potrivnicíi, art. potrivnicíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POTRIVNICÍE ~i f. Circumstanță nepotrivită; vitregie. /potrivnic + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink