POTROÁCĂ, potroace, s. f. 1. (La pl.) Ciorbă din măruntaie de pasăre, acrită cu borș sau cu zeamă de varză; măruntaie de pasăre cu care se prepară această ciorbă. ♦ (Adverbial și adjectival) Foarte acru. 2. Mâncare foarte sărată. ♦ (Adjectival și adverbial) Foarte sărat. 3. (Bot.; reg.) Țintaură. [Var.: potróc s. n.] – Din rus. potroh, magh. patroh.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POTROÁCĂ f. 1) Măruntaie de pasăre (cap, pipotă, ficat etc.). 2) Ciorbă acrișoară pregătită din aceste măruntaie. 3) Mâncare foarte sărată. /<ucr. potroh
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POTROÁCĂ s. v. fierea-pământului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
POTROÁCĂ s. v. avrămeasă, avrămească, veninariță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
potroácă1 s.f. (reg.) 1. plantă erbacee medicinală, cu flori roșii sau albe, cu fructul o capsulă; țintaură, frigurică, fierea-pământului etc. 2. albăstriță (plantă). 3. ghințură (plantă). 4. veninariță (plantă). 5. ghizdei (plantă).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
potroácă2, potroáce, s.f. (reg.) 1. vin acru; băutură cu gust rău. 2. mâncare prea acră sau prea sărată.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
potroácă (potroáce), s. f. – 1. Ciorbă acră cu măruntaie de pasăre. – 2. Acru, sărat, exagerat de picant. – 3. Albăstriță (Erythrea centaurum). – 4. Veninariță (Gratiola officinalis). – Var. Mold. potroc. Rus. potroch „ciorbă de burtă” (Cihac, II, 282). – Der. potrocea (var. potrocuță), s. f. (albăstriță).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
potroácă (bot.) s. f. (sil. -troa-), g.-d. art. potroácei; pl. potroáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink