Dex potroáce

potroáce (ciorbă, măruntaie) s. n. pl. (sil. -troa-) (ciorbă sg. potróc)

POTROÁCĂ, potroace, s. f. 1. (La pl.) Ciorbă din măruntaie de pasăre, acrită cu borș sau cu zeamă de varză; măruntaie de pasăre cu care se prepară această ciorbă. ♦ (Adverbial și adjectival) Foarte acru. 2. Mâncare foarte sărată. ♦ (Adjectival și adverbial) Foarte sărat. 3. (Bot.; reg.) Țintaură. [Var.: potróc s. n.] – Din rus. potroh, magh. patroh.

POTRÓC s. n. v. potroacă.

POTROÁCĂ f. 1) Măruntaie de pasăre (cap, pipotă, ficat etc.). 2) Ciorbă acrișoară pregătită din aceste măruntaie. 3) Mâncare foarte sărată. /<ucr. potroh

POTROÁCĂ s. v. fierea-pământului.

POTROÁCĂ s. v. avrămeasă, avrămească, veninariță.

potroácă¹ s.f. (reg.) 1. plantă erbacee medicinală, cu flori roșii sau albe, cu fructul o capsulă; țintaură, frigurică, fierea-pământului etc. 2. albăstriță (plantă). 3. ghințură (plantă). 4. veninariță (plantă). 5. ghizdei (plantă).

potroácă², potroáce, s.f. (reg.) 1. vin acru; băutură cu gust rău. 2. mâncare prea acră sau prea sărată.

potróc² s.n. (reg.; în expr.) a băga în potroc = a ascunde ceva bine (spre a nu fi găsit).

potróc³, -oácă, adj. (înv.; despre lovituri) care este foarte tare, foarte puternic.

potroácă (potroáce), s. f. – 1. Ciorbă acră cu măruntaie de pasăre. – 2. Acru, sărat, exagerat de picant. – 3. Albăstriță (Erythrea centaurum). – 4. Veninariță (Gratiola officinalis). – Var. Mold. potroc. Rus. potroch „ciorbă de burtă” (Cihac, II, 282). – Der. potrocea (var. potrocuță), s. f. (albăstriță).

potroácă (bot.) s. f. (sil. -troa-), g.-d. art. potroácei; pl. potroáce