POTÂRNÍCHE, potârnichi, s. f. Pasăre sălbatică de mărimea unui porumbel, cu penele de culoare brună-pestriță pe spate, cenușie pe piept și albă pe burtă, care trăiește în stoluri mici prin holde și tufișuri (Perdix perdix). ◊ Expr. A se răspândi (sau a se risipi, a se împrăștia) ca potârnichile = a fugi, a se împrăștia repede, în toate părțile (din fața unei primejdii). – Probabil lat. perturnicula (< per[dix] + *[co]turnicula).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POTÂRNÍCHE s. (ORNIT.; Perdix perdix) (reg.) chirchică, fugău, găinușă, tărbiță, (prin Transilv.) tărhită.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
POTÂRNÍCHE s. v. pitpalac, prepeliță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
potârníche s. f., g.-d. art. potârníchii; pl. potârníchi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POTÂRNÍCHE ~i f. Pasăre de câmpie, de talie medie, cu penaj divers colorat, care trăiește în stoluri mici prin holde și prin tufișuri. ◊ A se împrăștia (sau a fugi) ca ~ile (sau ca puii de ~) a dispărea repede și fără urmă. /<lat. coturnicula
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GRÂUL-POTÂRNÍCHII s. v. paracherniță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
potîrníche (potârníchi), s. f. – Pitpalac (Perdix cinerea). – Var. Mold. păturniche. Mr. piturnic’le, pitrunicl’e. Lat. *cotŭrnicŭla, dim. al lui cotŭrnix „prepeliță” (Pușcariu 1364; Candrea-Dens., 1434; Schuchardt, ZRPh., XL, 326). Fonetismul nu este normal. Rezultatul co- › po- a fost interpretat diferit; cu o pronunțare a lui *quoturnix (Densusianu, Hlr., 112; cf. contra Meyer-Lübke, Literaturblatt, XXII, 301); cu rezultatul unei contaminări cu *pernicula, de la pernix (Candrea-Dens., 1434), sau cu perdix › perdricula (Candrea, éléments, 39; Candrea); ca influență a sl. (Rohlfs, Differenzierung, 64). Mr. pare să indice că schimbarea este anterioară rom., cf. paralelismul colombus-palumbus.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink