POVARNAGÍU, povarnagii, s. m. (Reg.) Persoană care lucrează la o povarnă; proprietar al unei poverne; velnicer. – Povarnă + suf. -agiu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POVARNAGÍU s. velnicer, (reg.) balgier, rachier, țuicar, velnițar, vinărsar, (înv.) povârnar. (~ul era proprietarul unei poverne.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
povarnagíu s. m., art. povarnagíul; pl. povarnagíi, art. povarnagíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink