POVÓD, povoduri, s. n. 1. (Reg.; în expr.) A duce (sau a lua etc.) un cal în povod = a duce (sau a lua) un cal de căpăstru. 2. (Înv.) Motiv (I), cauză, pricină. [Var.: pohód s. n.] – Din rus., scr. povod.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POVÓD s. v. cauză, considerent, mobil, motiv, pricină, prilej, rațiune, temei.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
povód, povóduri, s.n. (înv. și reg.) 1. marș, călătorie. 2. convoi. 3. (înv.) motiv, cauză, pricină. 4. (despre cai; în expr.) a duce în povod = a duce de căpăstru; a lua în povod = a lua de căpăstru. 5. (despre oameni; în expr.) a da povod = a da (cuiva) prilej, motiv; a lua în povod = a-și bate joc, a lua în râs.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
povód s. n., pl. povóduri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink