POȘTALIÓN, (1) poștalioane, s. n., (2, 3) poștalioni, s. m. 1. S. n. Diligență; p. ext. trăsură trasă de mai mulți cai. 2. S. m. (Înv.) Cal folosit la poștalion (1). 3. S. m. (Înv.) Surugiu de poștalion (1). [Pr.: -li-on] – Din rus. počtal'on.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
POȘTALIÓN s. v. diligență.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
poștalión (surugiu, cal) s. m. (sil. li-on), pl. poștalióni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
poștalión (diligență) s. n. (sil. -li-on), pl. poștalioáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
POȘTALIÓN1 ~oáne n. înv. Trăsură de dimensiuni mari, închisă, cu mai multe locuri, trasă de patru, de șase sau de opt cai, folosită în trecut (înainte de apariția căii ferate) pentru transportul călătorilor și a poștei pe distanțe mari; diligență. [Sil. -li-on] /<rus. poțtalón
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
POȘTALIÓN2 ~i m. înv. Cal de poștă. /<rus. poțtalón
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink