PRACTICÁNT, -Ă, practicanți, -te, s. m. și f. Persoană care îndeplinește un stadiu de practică, lucrând ca începător într-un atelier, într-un birou, într-o întreprindere etc. (pentru a se perfecționa într-o anumită profesie, prin completarea cunoștințelor teoretice cu noțiuni practice). ♦ Cea mai mică funcție administrativă în vechea ierarhie a funcționarilor începători; salariat care executa o muncă de ajutor pe lângă un specialist. – Din germ. Praktikant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRACTICÁNT, -Ă s.m. și f. Persoană care face practică (pregătindu-se pentru o activitate într-un domeniu oarecare). [Cf. germ. Praktikant, fr. pratiquant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRACTICÁNT, -Ă s. m. f. cel care îndeplinește un stagiu de practică într-un domeniu oarecare. ◊ cel ce practică o profesiune, o disciplină sportivă. (< germ. Praktikant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
practicánt s. m., pl. practicánți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRACTICÁNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care, pregătindu-se să activeze într-un anumit domeniu, își face practica necesară. /<germ. Praktikant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink