PRACTICÍSM s. n. Înclinare (exagerată) spre activitatea practică. ♦ Simț, spirit practic. – Practică + suf. -ism.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRACTICÍSM n. 1) Tendință caracterizată prin preocupare excluzivă de problemele practice. 2) Spirit practic. /<germ. Praktizismus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRACTICÍSM s.n. Predilecție spre activitatea practică, neglijând teoria și principiile; lipsă de principialitate. [< germ. Praktizismus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRACTICÍSM s. n. predilecție spre activitatea practică. ◊ simț, spirit practic. (< rus. prakticizm, germ. Praktizismus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRACTICÍSM s. v. pozitivism.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
practicísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink