Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PRÁFTORIȚĂ, praftorițe, s. f. Pămătuf din păr, din zdrențe, din fâșii de rafie etc., fixat într-o coadă lungă, folosit pentru a scoate spuza din cuptorul de pâine, în fierărie, pentru a stropi cărbunii încinși etc.; praftură. ◊ Expr. (Fam.) A(-i) da cu praftorița = a) a vorbi mult, a trăncăni; b) a supăra pe cineva prin aluzii jignitoare. – Praftură + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRÁFTORIȚĂ s. praftură, stropitoare, (Ban.) stropelnic, (Ban., Olt. și Munt.) stropelniță. (~ fierarului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
práftoriță, práftorițe, s.f. 1. (pop.) praftură (v.). 2. (reg.) foale de fierărie. 3. (reg.) popă (la jocurile de cărți).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
práftoriță s. f., g.-d. art. práftoriței; pl. práftorițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRÁFTORIȚĂ ~e f. v. PRAFTURĂ. ◊ A face (pe cineva) ~ a face de râs (pe cineva). /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)