Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: pranic (substantiv neutru) , prănica (verb tranzitiv)   
PRÁNIC s. v. mai.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pránic, pránice, s.n. (reg.) obiect de lemn (în formă de ciocan sau lopățică) cu care se bate ceva (mai ales rufele, când se spală).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
pránic (pránice), s. n. – Mai de bătut rufele. Rut. pranyk (Candrea). În Trans.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
prănicá, pránic, vb. I (reg.; despre rufe) a bate cu pranicul (v.) pentru a spăla; a bate, a lovi, a bătuci (cu pranicul).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)