PRAVOSLÁVNIC, -Ă, pravoslavnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) 1. Adj. Care aparține religiei ortodoxe, privitor la această confesiune; ortodox. ◊ Biserică pravoslavnică = Biserica creștină răsăriteană, Biserica ortodoxă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la credința ortodoxă; p. gener. (om) credincios, smerit. – Din sl. pravoslavĩnŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRAVOSLÁVNIC adj. v. credincios, cucernic, cuvios, evlavios, ortodox, pios, prea-credincios, religios, smerit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRAVOSLÁVNIC adj., s. v. bigot, fanatic, habotnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pravoslávnic adj. m., s. m. (sil. mf. -slav-), pl. pravoslávnici; f. sg. pravoslávnică, pl. pravoslávnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRAVOSLÁVNIC ~că (~ci, ~ce) pop. 1) Care ține de biserica răsăriteană; propriu bisericii creștine răsăritene; ortodox. 3) și substantival Care se conformează practicilor religiei ortodoxe. /<sl. pravoslavinu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink