PRÁZNIC, praznice, s. n. 1. Masă (mare) dată după o înmormântare sau după un parastas ori pentru pomenirea unui mort; pomană, comândare. ♦ Petrecere mare; chef, ospăț, zaiafet. 2. Sărbătoare bisericească; p. ext. zi în care nu se lucrează. ♦ (Înv.) Aniversare a zilei de naștere a cuiva; patron. – Din sl. prazdĩnikŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRÁZNIC s. 1. v. pomană. 2. v. chef. 3. v. banchet.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRÁZNIC s. v. patron, sărbătoare, zi festivă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
práznic (práznice), s. n. – 1. Sărbătoare, comemorare religioasă. – 2. Comemorare a unui mort, printr-un parastas. Sl. prazdĭnikŭ „sărbătoresc” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Skok, Slavia, VII, 786). – Der. prăznui, vb. (a sărbători; a petrece), din sl. prazdĭnovati.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
práznic s. n., pl. práznice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRÁZNIC ~ce n. 1) (în ritualurile creștine) Masă închinată pomenirii unui decedat. La d***u-n ~ v. D**C. 2) Sărbătoare în cinstea unui eveniment religios sau unui sfânt. 3) Masă organizată cu ocazia unei asemenea sărbători. /<sl. prazdiniku
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink