PRAȘCẮU, prașcăi, s. m. (Pop.) Băiețandru ștrengar și haimana. ♦ Om de nimic, ticălos; om imoral. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
prașcău s. m., pl. prașcăi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink