PREABÚN, -Ă, preabuni, -e, adj. (Înv.) Foarte bun, deosebit de bun. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. – Prea + bun.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
preabún adj. → bun
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREABÚNUL s. art. v. atotputernicul, crea-torul, divinitate, domnul, dumnezeire, dumnezeu, părinte, providență, puter-nicul, stăpânul, tatăl, ziditorul.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink