PREAMBÚL, preambuluri, s. n. 1. Parte introductivă a unui discurs, a unei scrieri, a unei convorbiri, în care sunt expuse rezumativ problemele ce vor fi dezvoltate ulterior; introducere, precuvântare, prefață, cuvânt înainte. ♦ Fig. Ceea ce constituie partea introductivă, premergătoare a unei acțiuni, manifestări etc. 2. Parte introductivă a unui act important, a unui tratat internațional, care lămurește utilitatea sau necesitatea lui sau care prezintă sumar dispozițiile lui generale; expunere de motive (a unui proiect de lege). [Pr.: pre-am-] – Din fr. préambule.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREAMBÚL s.n. Partea introductivă a unui discurs, a unei scrieri etc. ; exordiu. ♦ Introducerea la un act, la un tratat internațional etc. în care se face expunerea de motive, se justifică utilitatea etc. [< fr. préambule, cf. lat. preambulus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREAMBÚL s. n. 1. parte introductivă a unui discurs, a unei scrieri, lucrări muzicale etc.; exordiu. ◊ ceea ce constituie partea premergătoare a unei acțiuni, manifestări etc. 2. introducere la o lege, la un tratat internațional etc. în care se face expunerea de motive. (< fr. préambule)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PREAMBÚL s. introducere, preliminarii (pl.). (Fără nici un ~, a atacat problema.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PREAMBÚL s. v. cuvânt introductiv, cuvânt înainte, introducere, prefață.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
preambúl s. n. (sil. pre-am-), pl. preambúluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREAMBÚL ~uri n. 1) Parte introductivă a unui discurs, a unei lucrări sau a unui document. 2) fig. Moment care precedă o acțiune. [Sil. pre-am-] /<fr. préambule
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink