Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PREAMĂRÍRE, preamăriri, s. f. Acțiunea de a preamări și rezultatul ei. – V. preamări.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREAMĂRÍRE s. 1. v. glorie. 2. v. glorificare. 3. binecuvântare, glorificare, laudă, mărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire. (preamărirea vremurilor noastre.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
preamăríre s. f., pl. preamăríri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREAMĂRÍ, preamăresc, vb. IV. Tranz. A ridica în slavă pe cineva sau ceva; a lăuda, a elogia, a slăvi, a glorifica, a preaslăvi. – Prea + mări.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PREAMĂRÍ ~ésc tranz. A prezenta ca având proprietăți deosebite; a ridica în slăvi (pe nedrept); a proslăvi. /prea + a mări
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PREAMĂRÍ vb. 1. v. glorifica. 2. a binecuvânta, a glorifica, a lăuda, a mări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, (rar) a ferici. (Să ~ ziua de față.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PREAMĂRÍ vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, semeți.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A preamări ≠ a defăima, a denigra
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
preamărí vb. → mări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink