PREAPUTERNICÍE, preaputernicii, s. f. (Înv.) Titlu dat împăraților și înalților demnitari; persoană care poartă acest titlu. – Din preaputernic + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
preaputernicíe, preaputernicíi, s.f. (înv.) 1. atotputernic. 2. (art.; urmat de un adj. pos.) termen de reverență pentru o persoană de rang înalt.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink