PREAÎNÁLT, -Ă, preaînalți, -te, adj. 1. (Bis.) Care vine de la Dumnezeu; dumnezeiesc, divin. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. 2. Foarte important; distins, ales, superior. – Prea + înalt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREAÎNÁLT adj. v. ceresc, divin, dumneze-iesc, sfânt.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
preaînált adj. → înalt
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREAÎNÁLT ~tă (~ți, ~te) bis. Care ține de Dumnezeu; dumnezeiesc. /prea + înalt
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PREAÎNÁLTUL s. art. v. atotputernicul, crea-torul, divinitate, domnul, dumnezeire, dumnezeu, părinte, providență, puter-nicul, stăpânul, tatăl, ziditorul.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink