PRECAÚȚIE, precauții, s. f. Atitudinea, comportarea omului precaut; băgare de seamă, prevedere, circumspecție, prudență. [Pr.: -ca-u-. – Var.: precauțiúne s f.] – Din fr. précaution, lat. praecautio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRECAÚȚIE s.f. Prevedere, băgare de seamă, circumspecție, prudență. [Var. precauțiune s.f. / < lat. precautio, cf. fr. précaution].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRECAÚȚIE s. f. atitudinea celui precaut; prevedere, băgare de seamă, prudență, circumspecție. (< fr. précaution, lat. praecautio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRECAÚȚIE s. v. prudență.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
precaúție s. f. (sil. -ți-e), art. precaúția (sil. -ți-a), g.-d. art. precaúției; pl. precaúții, art. precaúțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRECAÚȚIE ~i f. Caracter precaut; prudență; circumspecție. [G.-D. precauției; Sil. -ți-e] /<fr. précaution, lat. precautio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink