PRECEDÉNT, -Ă, precedenți, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care precedă pe cineva sau ceva în timp sau în spațiu; premergător, anterior. 2. S. n. Fapt sau caz anterior analog, care poate servi ca exemplu, ca regulă de conduită sau ca justificare pentru faptele sau cazurile ulterioare similare. ◊ Loc. adj. Fără precedent = așa cum nu a mai fost, așa cum nu s-a mai întâmplat până în prezent; nemaipomenit, nemaiîntâlnit, excepțional. – Din fr. précédent.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRECEDÉNT, -Ă adj. Premergător, anterior. // s.n. Fapt, caz, exemplu anterior invocat ca autoritate, ca uz stabilit etc. ♦ Fără precedent = nemaiîntâlnit, nemaipomenit. [< fr. précédent].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRECEDÉNT, -Ă I. adj. premergător, anterior. II. s. n. fapt, caz anterior care servește ca exemplu sau ca justificare pentru cazurile următoare similare; precedență. ♦ fără ~ = nemaiîntâlnit, nemaipomenit, extraordinar; unic. (< fr. précédent, lat. praecedens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRECEDÉNT adj., s. 1. adj. anterior. 2. s. (rar) precedență. (S-a creat un ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Precedent ≠ posterior, ulterior, următor
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
precedént adj. m., pl. precedénți; f. sg. precedéntă, pl. precedénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
precedént s. n., pl. precedénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRECEDÉNT1 ~tă (~ți, ~te) Care precedă; premergător; anterior. /<fr. précédent
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRECEDÉNT2 ~e n. Fapt anterior care permite a înțelege un alt fapt. ◊ Fără ~ cum n-a mai fost; nemaivăzut; nemaipomenit. /<fr. précédent
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink