Dex precipitare

PRECIPITÁRE, precipitări, s. f. Acțiunea de a (se) precipita și rezultatul ei; precipitație. – V. precipita.

PRECIPITÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) precipita; precipitație; grabă mare, iuțeală. 2. Procesul de separare și de depunere în stare solidă a unei substanțe dizolvate într-un lichid; fenomenul de formare a unui precipitat. [< precipita].

PRECIPITÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) precipita. 2. (biol.) tip de reacție antigen-anticorp. (< precipita)

PRECIPITÁRE s. 1. v. grabă. 2. (CHIM.) precipi-tație.

precipitáre s. f., g.-d. art. precipitării; pl. precipitări

PRECIPITÁ, precípit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să se desfășoare sau a se desfășura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat; a (se) grăbi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A acționa (prea) în grabă (și în dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reacții chimice) depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid. ♦ Refl. și intranz. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de precipitat. – Din fr. précipiter, lat. praecipitare.

A PRECIPITÁ precípit tranz. 1) A face să se precipite; a grăbi; a zori; a accelera; a pripi; a urgenta. 2) A înfăptui cu prea multă grabă. ~ afacerile. /<fr. précipiter, lat. praecipitare

A SE PRECIPITÁ mă precípit intranz. 1) (despre persoane) A acționa cu prea multă grabă; a se repezi. 2) (despre evenimente, acțiuni etc.) A se desfășura într-un ritm mai rapid (uneori nejustificat). 3) (despre particulele unor substanțe solide) A se separa dintr-o soluție, așezându-se la fund; a forma un precipitat; a se depune; a se așeza; a se sedimenta; a se depozita. /<fr. précipiter, lat. praecipitare

PRECIPITÁRE ~ări f. 1) v. A PRECIPITA și A SE PRECIPITA. 2) fig. Grabă mare; iuțeală. /v. a (se) precipita

PRECIPITÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) grăbi, a (se) zori. ♦ refl. A se succeda rapid. 2. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa sau a face să se separe prin depunerea la fund. [P.i. precípit. / < fr. précipiter, it. precipitare, lat. praecipitare].

PRECIPITÁ vb. I. tr., refl. 1. (despre o substanță solubilă dizolvată într-un lichid) a (se) separa, a (se) depune sub formă de precipitat. 2. a (se) grăbi, a (se) zori. II. refl. a se succeda rapid. (< fr. précipiter, lat. praecipitare)

PRECIPITÁ vb. 1. a (se) grăbi, a (se) zori. (Nu e nevoie să vă ~.) 2. v. năpusti. 3. v. sări.

precipitá vb., ind. prez. 1 sg. precípit, 3 sg. și pl. precípită; conj. prez. 3 sg. și pl. precípite