PRECUPÉȚ, -EÁȚĂ, precupeți, -e, s. m. și f. Persoană care cumpăra de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preț mai ridicat, în piață sau pe străzile orașului. ♦ Producător individual (de legume, fructe etc.) care își vinde produsele pe piață. – Din bg. prekupeč.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRECUPÉȚ s. (Ban. și Transilv.) pilar, (înv.) precupitor. (E ~ de profesie.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
precupéț (precupéți), s. m. – 1. Vînzător ambulant de verdețuri și produse de casă. – 2. Negustor, comerciant. – Var. înv. precupici. Sl. prĕkupici sau bg. prĕkupec (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Conev 77), cf. cupeț. – Der. precupeață, s. f. (vînzătoare); precupi, vb. (înv., a negustori, a face comerț), din sl. prikupiti, sb. prekupiti; precupeți, vb. (a face negoț; a specula; a vinde scump; a economisi; a se tocmi); precupețeală, s. f. (tocmeală; speculă).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
precupéț s. m., pl. precupéți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRECUPÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) m. și f. Persoană care cumpără de la țărani diferite produse agricole și le revinde apoi mai scump în piață sau pe străzi. /<bulg. prekupeț
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink