Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PRECURMÁRE, precurmări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) precurma și rezultatul ei. – V. precurma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRECURMÁRE s. v. curmare, încetare, oprire, potolire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
precurmáre s. f., g.-d. art. precurmării; pl. precurmări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRECURMÁ, precúrm, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întrerupe (brusc), a (se) sfârși, a (se) curma. – Pre1- + curma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PRECURMÁ precúrm tranz. înv. v. A CURMA. /pre- + a curma
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE PRECURMÁ mă precúrm intranz. înv. v. A SE CURMA. /pre- + a curma
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRECURMÁ vb. v. conteni, curma, înceta, opri, potoli, sfârși, sta, termina.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
precurmá2, precúrm, vb. I (înv.) a lega, a strânge prea tare cu o frânghie, cu o sfoară.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
precurmá vb., ind. prez. 1 sg. precúrm, 3 sg. și pl. precúrmă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink