PRECURSÓR, -OÁRE, precursori, -oare, s. m. și f. Persoană care pregătește, prin activitatea sa, terenul pentru o dezvoltare ulterioară mai largă într-un anumit domeniu; deschizător de drumuri; înaintaș, premergător. – Din fr. précurseur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRECURSÓR, -OÁRE s.m. și f. Înaintaș, premergător (într-un domeniu oarecare). [Cf. fr. précurseur, lat. praecursor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRECURSÓR, -OÁRE I. s. m. f. predecesor. II. adj. care precedă, anunță un fapt. (< fr. précurseur, lat. praecursor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRECURSÓR s. v. predecesor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
precursór s. m., pl. precursóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRECURSÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care, prin activitatea sa, creează condițiile necesare pentru dezvoltarea ulterioară a unei activități mai ample; înaintaș. /<fr. précurseur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
precursoáre s. f., g.-d. art. precursoárei; pl. precursoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink