Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PREDESTINÁT, -Ă, predestinați, -te, adj. A cărui soartă ar fi dinainte hotărâtă de divinitate; sortit, menit, ursit la un anumit destin. – V. predestina. Cf. fr. prédestiné.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. (Despre divinitate, destin) A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PREDESTINÁ ~éz tranz. (în superstiții și în creația folclorică) A hotărî dinainte, prestabilind mersul lucrurilor; a sorti; a soroci; a ursi; a hărăzi; a meni. /<fr. prédestiner, lat. praedestinare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PREDESTINÁ vb. I. tr. A hotărî dinainte soarta cuiva; a ursi, a sorti, a meni; a predetermina. [< fr. prédestiner, it. predestinare, lat. praedestinare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREDESTINÁ vb. tr. a hotărî dinainte soarta cuiva; a ursi, a sorti; a predetermina. (< fr. prédestiner, lat. praedestinare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PREDESTINÁ vb. 1. v. hărăzi. 2. a destina, a face, a hărăzi, a meni, a sorti, a ursi. (Sunt ~ să fie fericiți.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
predestiná vb., ind. prez. 1 sg. predestinéz, 3 sg. și pl. predestineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink