PREDILÉCT, -Ă, predilecți, -te, adj. (Livr.) Care constituie o preferință a cuiva, pentru care cineva simte sau are o deosebită înclinare sau plăcere; preferat, favorit. – Din it. prediletto (după predilecție).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREDILÉCT, -Ă adj. (Liv.) Preferat; cel mai iubit; cel mai plăcut. [Cf. it. prediletto].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREDILÉCT, -Ă adj. preferat, favorit. (după it. prediletto)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PREDILÉCT adj. v. favorit, preferat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Predilect ≠ antipatic
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
prediléct adj. m., pl. predilécți; f. sg. prediléctă, pl. predilécte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREDILÉCT ~tă (~ți, ~te) livr. Care produce o plăcere deosebită; cu proprietatea de preferință deosebită; favorit. /<it. predilletto
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink