PREDOMINÁNȚĂ, predominanțe, s. f. (Rar) Predominare; caracter predominant. – Din fr. prédominance.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREDOMINÁNȚĂ s.f. Predominare. [Cf. fr. prédominance, it. predominanza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREDOMINÁNȚĂ s. f. superioritate, predominare, predominație. (< fr. prédominance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PREDOMINÁNȚĂ s. precumpănire, predominare, predominație, preponderență, prevalare, (înv.) predomnire, preponderație. (~ proprietății private.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
predominánță s. f., g.-d. art. predominánței; pl. predominánțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREDOMINÁNȚĂ ~e f. rar. Caracter predominant. /<fr. prédominance
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink