Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: preduce (verb) , preducea (substantiv feminin)   
PREDUCEÁ, preducele, s. f. (Reg.) Potricală. ♦ Gaură făcută cu această unealtă. – Cf. bg. prĕdupčja „a perfora”, rom. preduf.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREDUCEÁ s. 1. (TEHN.) potricală, (reg.) patron. (Cu ~ ua se fac găuri la urechile oilor.) 2. po-tricală, (reg.) pușcătură. (Semnul de la urechile oilor numit ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
preduceá s. f., art. preduceáua, g.-d. art. preducélei; pl. preducéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREDUCEÁ ~éle f. reg. Instrument de metal, ascuțit la vârf, cu care se fac găuri la curele sau în urechile vitelor (drept semn); potricală. /cf. bulg. prĕdupțja
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
predúce, predúc, vb. III (reg.) a (se) duce încă o dată.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)