preempțiúne s. f. (jur.) drept de ~ = drept de care se bucură cineva printr-un contract sau printr-o lege, de a fi preferat dintre mai mulți cumpărători. (< fr. préemption)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
preempțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. preempțiúnii; pl. preempțiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREEMȚIÚNE, preemțiuni, s. f. (Jur.; în sintagma) Drept de preemțiune = privilegiu pe care îl are cineva printr-un contract sau printr-o lege, la o vânzare-cumpărare, de a fi, în condiții egale, cel preferat dintre mai mulți cumpărători. [Pr.: pre-em-ți-u-] – Din fr. préemption.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREEMȚIÚNE s.f. (Jur.) Drept de preemțiune = dreptul de care se bucură cineva prin lege de a fi preferat în calitate de cumpărător al unui bun. [Cf. fr. préemption, lat. prae – înainte, emptio – cumpărare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink