Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: prefața (verb tranzitiv) , prefață (substantiv feminin)   
PREFÁȚĂ, prefețe, s. f. Text cu caracter explicativ, uneori analitic, precedând o operă literară sau științifică, în care este expus planul lucrării, se dau referiri bibliografice, critice etc.; precuvântare; predoslovie. – Din fr. préface, lat. praefatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREFÁȚĂ s.f. Cuvânt către cititori așezat la începutul unei cărți, care conține lămuriri, explicații etc. legate de opera respectivă; precuvântare. [Pl. -fețe. / cf. fr. préface, it. prefazione].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREFÁȚĂ s. f. 1. cuvânt la începutul unei cărți, care conține lămuriri, explicații etc. legate de opera respectivă. 2. ceea ce precedă sau anunță un eveniment. (< fr. préface, lat. praefatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PREFÁȚĂ s. introducere, cuvânt introductiv, cuvânt înainte, (livr.) preambul, (înv.) introducție, precuvântare, predoslovie, preludiu, procuvân-tare, (grecism înv.) proimion. (~ la un studiu.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Prefață ≠ epilog, postfață
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
prefáță s. f. → față
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREFAȚÁ, prefațez, vb. I. Tranz. A scrie prefața unei cărți (a altcuiva). – Din fr. préfacer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PREFAȚÁ ~éz tranz. (cărți, lucrări) 1) A înzestra cu o prefață. 2) A prezenta printr-o prefață. /<fr. préfacer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PREFÁȚĂ ~éțe f. Comentariu plasat la începutul unei cărți; cuvânt înainte; cuvânt introductiv; prolog. /<fr. préface, lat. prefatio
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PREFAȚÁ vb. I. tr. A scrie o prefață la o carte. [Cf. fr. préfacer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREFAȚÁ vb. tr. 1. a scrie prefața la o carte. 2. a anunța (un eveniment). (după fr. préfacer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
A prefața ≠ a postfața
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
prefațá vb., ind. prez. 1 sg. prefațéz, 3 sg. și pl. prefațeáză; conj. prez. 1 sg. și pl. prefațéze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)