PREFECTÚRĂ, prefecturi, s. f. 1. (În Roma antică) Oraș sau municipiu lipsit de dreptul de a-și alege magistrați. 2. Instituție care constituie forul administrativ și polițienesc suprem dintr-un județ, reprezentând aici puterea centrală; clădire în care își are sediul această instituție. 3. Funcția de prefect; timpul cât prefectul își exercită această funcție. – Din lat. praefectura, fr. préfecture.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREFECTÚRĂ s.f. 1. (Ist.; la romani) Oraș sau municipiu lipsit de dreptul de a-și alege magistrați, fiind condus de un prefect (1); demnitate de prefect (1); timpul cât un prefect (1) își exercită această funcție. 2. (În trecut) Administrația unui județ. ♦ Localul unde era instalată o asemenea instituție. [< lat. praefectura, fr. préfecture].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREFECTÚRĂ s. f. 1. unitate administrativă, provincie etc. condusă de un prefect (1). 2. funcția, demnitatea de prefect. 3. instituție care constituie forul administrativ și politic sau conducerea poliției dintr-un județ (sau district). (< lat. praefectura, fr. préfecture)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PREFECTÚRĂ s. (înv.) isprăvnicie. (Localul ~rii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prefectúră s. f., g.-d. art. prefectúrii; pl. prefectúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREFECTÚRĂ ~i f. 1) (la romani) Oraș sau municipiu lipsit de dreptul de a-și alege magistrații, condus de un prefect. 2) Instituție de administrare a unui județ în frunte cu un prefect. 3) Funcție de prefect. 4) Durata de exercitare a acestei funcții. 5) Clădire unde se află această instituție. /<lat. praefectura, fr. préfecture
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink