Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PREFIGURÁRE, prefigurări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a prefigura și rezultatul ei; prefigurație. – V. prefigura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREFIGURÁRE s.f. Acțiunea de a prefigura și rezultatul ei. [< prefigura].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREFIGURÁRE s. prefigurație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prefiguráre s. f. → figurare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. (Livr.) A prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor. – Din fr. préfigurer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PREFIGURÁ ~éz tranz. 1) (obiecte inexistente) A prezenta schematic din închipuire (ca ceva realizabil în viitor). 2) (lucruri, fenomene, acțiuni viitoare) A prezenta cu mult înainte în linii mari, prin cele mai importante trăsături. Manifestările în masă au ~at trezirea conștiinței naționale. /<fr. préfigurer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PREFIGURÁ vb. I. tr. (Liv.) A prezenta, a schița în mare. [< fr. préfigurer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREFIGURÁ vb. tr. a prezenta, a schița în mare, cu anticipație. (< fr. préfigurer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
prefigurá vb., ind. prez. 1 sg. prefiguréz, 3 sg. și pl. prefigureáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink