PREISTÓRIE s. f. 1. Perioadă din istoria omenirii de la originea omului până la apariția primelor documente scrise. 2. Parte a istoriei care studiază preistoria (1). [Pr.: pre-is-] – Din fr. préhistoire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREISTÓRIE s.f. Ansamblu de informații asupra istoriei societății primitive, anterioară apariției izvoarelor scrise. [Gen. -iei. / după fr. préhistoire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREISTÓRIE s. f. perioadă în istoria omenirii anterioară apariției primelor documente scrise. ◊ studiul acestei perioade. (< fr. préhistoire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
preistórie s. f. (sil. -ri-e), art. preistória (sil. -ri-a), g.-d. preistórii, art. preistóriei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREISTÓRIE ~i f. Epocă în istoria umanității de la apariția omului și până la apariția primelor izvoare scrise. [G.-D. preistoriei] /<fr. préhistorie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink