Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PRELEVÁRE, prelevări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a preleva și rezultatul ei. – V. preleva.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRELEVÁRE s.f. Acțiunea de a preleva și rezultatul ei; prelevație. [< preleva].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
preleváre s. f., g.-d. art. prelevării; pl. prelevări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. (Livr.) A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PRELEVÁ prelév tranz. (o anumită parte) A lua (cu anticipație) dintr-un ansamblu, dintr-o cantitate totală. ~ o sumă. /<fr. prélever
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRELEVÁ vb. I. tr. A lua, a ridica o cantitate relativ mică din cantitatea totală a unui material disponibil. [< fr. prélever].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRELEVÁ vb. tr. a extrage, a detașa dintr-o cantitate totală, dintr-un ansamblu. ◊ a recolta un eșantion de țesut, lichid organic etc. spre a fi studiat. (< fr. prélever)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
prelevá vb., ind. prez. 1 sg. prelév, 3 sg. și pl. prelévă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink