Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PRELUDÁRE, preludări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a preluda și rezultatul ei. – V. preluda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
preludáre s. f., g.-d. art. preludării; pl. preludări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRELUDÁ, preludez, vb. I. Intranz. (Livr.) 1. A-și încerca vocea sau instrumentul înainte de a executa o bucată muzicală; p. ext. a începe să cânte. 2. A efectua o acțiune preliminară. [Var.: (înv.) prelúde vb. III] – Din fr. préluder, lat. praeludere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PRELUDÁ ~éz intranz. livr. 1) (despre muzicanți, cântăreți) A interpreta drept pregătire începutul unei piese muzicale, încercându-și vocea sau instrumentul. 2) fig. A anticipa printr-o acțiune preliminară. /<fr. préluder, lat. praeludere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRELUDÁ vb. I. intr. (Liv.) 1. A-și încerca vocea sau instrumentul înainte de execuția unei bucăți muzicale; (p. ext.) a începe să cânte. 2. (Fig.) A face o acțiune introductivă, premergătoare. [Var. prelúde vb. III. / < fr. préluder].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRELUDÁ vb. intr. 1. a-și încerca vocea sau instrumentul înainte de execuția unei bucăți muzicale. 2. (fig.) a întreprinde o acțiune preliminară. (< fr. préluder, lat. praeludere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
preludá vb., ind. prez. 1 sg. preludéz, 3 sg. și pl. preludeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink