Dex prelungire

PRELUNGÍRE, prelungiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) prelungi și rezultatul ei. ♦ Timp acordat cuiva peste un anumit termen inițial stabilit. 2. (Concr.) Parte a unui obiect care constituie o extindere, o continuare a lui. – V. prelungi.

PRELUNGÍRE s. 1. v. întindere. 2. continuare. (Gar-dul se află în ~ zidului.) 3. întindere, lungire. (~ petrecerii până în zori.) 4. amânare, păsuire. (~ scadenței.) 5. înnoire. (~ autorizației.)

Prelungire ≠ scurtare

prelungíre s. f. → lungire

PRELUNGÍ, prelungesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai lung; a lungi. 2. Tranz. și refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. ♦ Tranz. A amâna un termen, o scadență. – Din prelung.

A PRELUNGÍ ~ésc tranz. 1) A face să se prelungească. 2) (termene, scadențe) A face să dureze mai mult; a lungi. /Din prelung

A SE PRELUNGÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) A se lungi în continuare (în spațiu); a se întinde mai departe. 2) A-și urma cursul fără a se întrerupe; a se desfășura mai departe (în timp); a continua; a ține; a dura. /Din prelung

PRELUNGÍRE ~i f. 1) v. A PRELUNGI și A SE PRELUNGI. 2) Parte adăugată (în spațiu și timp) a ceva. ~ea adunării. ~ea unei păduri. 3) Perioadă de timp acordată pentru îndeplinirea unui act peste un anumit termen inițial stabilit. /v. a (se) prelungi

PRELUNGÍ vb. 1. v. alungi. 2. v. întinde. 3. v. continua. 4. v. lungi. 5. v. continua. 6. a amâna, a păsui, (înv. și reg.) a muta. (I-a ~ scadența.) 7. a înnoi. (Și-a ~ abonamentul.)

PRELUNGÍ vb. v. întârzia, lungi, scurge, tărăgăna, tergiversa, trece, trena.

A prelungi ≠ a scurta

prelungí vb. → lungi