Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PREMEDITÁRE, premeditări, s. f. Acțiunea de a premedita și rezultatul ei; premeditație. ◊ Loc. adj. și adv. Cu premeditare = (în mod) premeditat. – V. premedita.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREMEDITÁRE s.f. Acțiunea de a premedita și rezultatul ei; plănuire, punere la cale; premeditație. [< premedita].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREMEDITÁRE s. f. faptul de a premedita. ◊ (jur.) circumstanță agravantă în săvârșirea în mod deliberat a unei infracțiuni. (< premedita)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PREMEDITÁRE s. (rar) precugetare, (înv.) precuget, premeditație. (Faptă comisă cu ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
premeditáre s. f. → meditare
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREMEDITÁ, premeditez, vb. I. Tranz. A pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă). – Din fr. préméditer, lat. praemeditari.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PREMEDITÁ ~éz tranz. (acțiuni reprobabile) A pune la cale dinainte, cu bună știință. /<fr. préméditer, lat. praemeditari
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PREMEDITÁRE ~ări f. v. A PREMEDITA. ◊ Cu ~ în mod premeditat. /v. a premedita
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PREMEDITÁ vb. I. tr. A plănui, a pune la cale (o acțiune). [< fr. préméditer, lat. praemeditari].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREMEDITÁ vb. tr. a plănui, a pune la cale. (< fr. prémediter, lat. premeditari)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PREMEDITÁ vb. a plănui, (rar) a precugeta. (A ~ o crimă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
premeditá vb., ind. prez. 1 sg. premeditéz, 3 sg. și pl. premediteáză; part. premeditát
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink