PREMERGĂTÓR, -OÁRE, premergători, -oare, adj. Care premerge, precedă ceva sau pe cineva. ♦ (Substantivat) Precursor, predecesor, înaintaș. – Pre1- + mergător (după fr. précurseur).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREMERGĂTÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care precedă ceva; precursor, predecesor, înaintaș. [< pre- + mergător].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREMERGĂTÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care precedă pe cineva sau ceva; precursor. (< pre- + mergător)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PREMERGĂTÓR adj., s. 1. adj. v. prealabil. 2. adj. v. anticipat. 3. adj. v. anterior. 4. s. v. precursor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Premergător ≠ posterior, succesor, ulterior, următor
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
premergătór adj. → mergător
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREMERGĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care premerge; precedent; anterior; antecedent. /pre- + mergător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PREMERGĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care a precedat într-un domeniu de activitate, într-o funcție; predecesor; antecesor. /pre- + mergător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink