PREMÍSĂ, premise, s. f. 1. (Log.) Fiecare dintre propozițiile inițiale ale unui raționament, din care se deduce concluzia. 2. Idee de bază, punct de plecare. [Var.: premíză s. f.] – Din fr. prémisse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PREMÍSĂ s.f. 1. (Log.) Fiecare dintre primele două judecăți ale unui silogism, din care se deduce concluzia. ♦ Fiecare enunț dintr-un șir de enunțuri din care este dedus un alt enunț. 2. Idee de bază; (p. ext.) bază, condiție. [Var. premiză s.f. / < fr. prémisse, cf. lat. praemissa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PREMÍSĂ s. f. 1. punct de plecare al unei acțiuni, argumentații etc. ◊ idee de bază. 2. fiecare dintre primele două judecăți ale unui silogism, din care se deduce concluzia. (< fr. prémisse, lat. praemissa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PREMÍSĂ s. 1. (LOG.) (înv.) protază. (~ într-un silogism.) 2. postulat. (O ~ emisă de cineva.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
premísă s. f., g.-d. art. premísei; pl. premíse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PREMÍSĂ ~e f. 1) Afirmație din care decurge o concluzie; idee de bază; punct de plecare. 2) log. Propoziție care face parte dintr-un raționament, din care se deduce o concluzie. [G.-D. premisei] /<fr. premisse
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PREMÍTE vb. v. arăta, indica, preciza, spune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink