PRÉMIU, premii, s. n. Recompensă materială sau distincție acordată cuiva pentru meritele deosebite obținute într-un domeniu de activitate, la un concurs etc. ♦ Distincție acordată la sfârșitul anului școlar elevilor care au obținut cele mai bune rezultate la învățătură. – Din lat. praemium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRÉMIU s.n. Recompensă acordată cuiva pentru merite sau succese deosebite într-un domeniu de activitate. [Pron. -miu. / < lat. praemium, cf. it. premio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRÉMIU s. n. distincție, recompensă acordată cuiva pentru merite sau succese deosebite într-un domeniu de activitate. (< lat. praemium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRÉMIU s. v. primă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRÉMIU s. v. primă de asigurare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prémiu (prémii), s. f. – Distincție, recompensă. Lat. praemium (sec. XIX). – Der. premiant, s. m. (elev care se plasează pe unul din primele locuri în clasă); premia, vb. (a recompensa, a da un premiu); premier, s. m. (primul ministru), din fr. premier (ministre); premieră, s. f. (spectacol de început), din fr. première.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
prémiu s. n. [-miu pron. -mĩu], art. prémiul; pl. prémii, art. prémiile (sil. -mi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRÉMIU ~i n. Recompensă (mai ales în bani) acordată cuiva pentru succese deosebite sau realizări remarcabile într-un domeniu de activitate. /<lat. praemium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink